Imaginaţi-vă sunetul şocant al unui foc de armă în liniştea aristocrată a unui parc din Sankt Petersburgul secolului 19. Imaginaţi-vă stupoarea unei tinere şi angelice domnişoare în momentul în care ciudatul necunoscut din faţa ei se sinucide subit pe una din aleile acelui parc. Nu ţipătul isteric al guvernantei de lângă ea, nu zborul grăbit al păsărilor din jur sau al frunzelor din iarbă creează un fantastic început al acestui roman de Boris Akunin, ci cuvântul şoptit cu rezonanţă alchimică de tânărul siunucigaş chiar înainte de a-şi pune la tâmplă pistolul: Azazel.
Înger al morţii cu origini ambigue în scripturile iudaice, Azazel este premisa unei aventuri cu rezonanţe mondiale prin care trece încântătorul erou Erast Fandorin. Pornind cu entuziasm şi nu foarte multă experienţă pe urmele unui adevăr (ce se dovedeşte în final marele lui duşman) şi având ca arme inteligenţa vie şi norocul în cea mai pură formă, Fandorin se desfăşoară spectaculos în fiecare cadru. Akunin îşi înfăşoară elegant personajele într-o dantelă fină, într-un epic de filigran căruia nu-i lipseşte umorul şi imprevizibilul.
Azazel se citeşte cu lăcomie şi entuziasm pagină cu pagină, iar viitoarea ecranizare a romanului, în titlul original al autorului: „Winter Queen”, va fi marcată de viziunea regizorului Paul Verhoeven.
Cosmin Criveţeanu
