cele 7 minuni ale lumii

Statuia lui Zeus din Olimpia

In mitologia greaca regatul lui Zeus, divinitatea suprema, se afla pe virful acoperit de nori al Muntelui Olimp. Zeus era atit de puternic incit daca se incrunta, muntele se zguduia. Din acest motiv statuia care a fost realizata de sculptorul Fidias pentru templul din Olimpia, oras din Peloponez, il infatiseaza pe „parintele zeilor” incruntat.

Din descrierile facute, Zeus purta o cununa din frunze de laur, confectionate din bucati de aur. In mina dreapta divinitatea tinea o statuie a zeitei Victoriei, iar in stinga un sceptru. Soclul statuii a fost realizat din marmura neagra. Timp de secole templul lui Zeus din Olimpia a fost sanctuarul cel mai frecventat de pelerini. Statuia a fost distrusa de goti.

                         Cele 7 minuni ale lumii - Statuia lui Zeus din Olimpia

Colosul din Rhodos

In antichitate locuitorii din Rhodos, insula situata la sud de orasul Halicarnas, au fost navigatori. Acestia aveau predilectie pentru operele uriase. Din relatarea unui autor al epocii aflam ca in Rhodos existau peste 3000 de statui, dintre care 100 erau foarte mari.

Cea mai cunoscuta si admirata a fost statuia care il infatisa pe Helios, zeul Soarelui. Cu o inaltime de cca 40 de metri, a fost denumita „colosul din Rhodos”.
Opera de arta a fost distrusa de un cutremur. Dupa anumite relatari, statuia ar fi servit drept far in port.
                               Colosul din Rhodos

Farul din Alexandria

A saptea minune a antichitatii s-a aflat in Egipt. Este vorba despre un turn in virful caruia ardea o flacara care semnaliza marinarilor intrarea in portul Alexandria. Edificiul a fost construit pe insula Faros, aceasta denumire fiind la originea termenului „far” care desemneaza o astfel de constructie.

Farul din Alexandria a fost construit in timpul domniei lui Ptolomeu al II-lea, 285-246 i.C., de arhitectul Sostrate. Conform legendei, Sostrate a supus actiunii valurilor marii diferite materiale, pentru a vedea care este cel mai rezistent. In urma experientelor, arhitectul a constatat ca numai sticla nu a fost atacata. Drept urmare, temelia monumentului a fost realizata dintr-un bloc imens de sticla. Dupa spusele anticilor, farul a avut o inaltime de 272 m. Arabii, care au cucerit Egiptul un mileniu mai tirziu, au relatat ca ruinele edificiului atingeau 116 m.

Farul din Alexandria si-a indeplinit menirea pina in secolul al XII-lea. Constructia s-a prabusit in anul 1302 cind a avut loc un seism. In pofida faptului ca nu a mai fost identificat locul unde odinioara se ridica monumentul, numele acestuia a supravietuit.
                                Farul din Alexandria

zei greci

Zeus

Zeus este zeitatea suprema a Greciei antice, stapan al Cerurilor, cel mai mic dintre fiii lui Cronos si ai Rheei. Ii avea ca frati pe Poseidon, zeul marilor si oceanelor, si Hades, zeul lumii subpamantene. In reprezentari, Zeus aparea ca avand un manunchi de fulgere in mana. Sotia lui Zeus era Hera, cu care traia pe muntele Olimp, potrivit legendei. Pentru a deveni stapanul Universului, Zeus si-a ucis tatal, si a intrat in conflict cu unchii sai, titanii. Razboiul cu titanii a durat 10 ani si s-a incheiat cu victoria zeilor de pe Olimp. Invinsii au fost supusi la pedepse cumplite.
                Zeus
Apolo

Fiu al lui Zeus, zeu al poeziei, muzicii, dansului, medicinei, pastorilor, colonizatorilor, al zorilor. Apolo le dezvaluia muritorilor, prin intermediul oracolelor, vointa lui Zeus. Templul sau era cel mai cunoscut era in Delphi, unde se afla si un oracol.
Ahile

Eroul Ahile apare in poemul epic al lui Homer, Iliada, care istoriseste incercarile prin care a trecut acesta in timpul razboiului troian, fiind un mare razboinic, insa si un om plin de cusururi. Cand mania si orgoliul ranit l-au determinat sa refuze sa isi conduca oamenii in lupta, prietenul sau Patrocle i-a luat locul si a fost ucis. Manios si insetat de razbunare, Ahile l-a macelarit pe eroul troian Hector, stiind ca acestuia i se prevestise ca isi va provoca propria moarte. Ahile a fost ucis la randul sau de sageata otravita a lui Paris, ghidata de Apollo pentru a-l atinge in calcai, singurul sau loc vulnerabil, caci mama sa il cufundase in raul Styx cand era mic, pentru a-l face nemuritor si invincibil. Pentru greci, Ahile reprezenta codul comportamentului eroic – decizia de a alege gloria in locul unei vieti indelungate.
Artemis

Artemis (Diana la romani, Bendis la populatiile daco-gete) este fiica a lui Zeus din casatoria sa cu Leto. Era considerata zeita lunii si a vanatoarei, a castitatii si a fidelitatii conjugale si regina padurilor. In cinstea ei a fost ridicat templul din Efes, una din cele 7 minuni ale lumii.
Atena
Atena era zeita a intelepciunii, a strategiei, disciplinei, si a mestesugurilor. Potrivit legendei, Atena ar fi inventat torsul si tesutul. Protectoare a cetatii Atena, zeita nu se nascuse normal dintr-o femeie ci din Zeus, care o inghitise pe mama sa Metis.
Atena

Atlas
Atlas, titan care a participat la razboiul dintre giganti si zeii olimpieni. Invins, el a fost osandit de catre Zeus sa poarte mereu pe umeri bolta cerului. 

                                                                   Atlas
Afrodita
Superba Afrodita era zeita iubirii, a sexului, a regenerarii si a frumusetii trupesti. Legenda spune ca s-a nascut pe insula Cipru, iar frumusetea ei a inspirat artistii din toate timpurile: celebra Venus din Milo este o Afrodita sculptata in secolul 2 i.e.n., pe celebra insula greceasca Melos. Afrodita este strans legata de ideea de placere sexuala, fiind protectoarea prostituatelor. Desi era sotia zeului-fierar Hefaistos, a avut numerosi iubiti atat zei, cat si muritori de rand. A avut aventuri cu Adonis si Anchise, cu care l-a conceput pe eroul Eneas. Baiatul-zeu Eros era copilul Afroditei cu Ares, iar Hermafroditus, copilul ei cu Hermes.
Hades
Hades este cunoscut ca zeu al taramului subpamantean si stapan al bogatiilor uriase din adancul pamantului. Fiu al lui Cronos si al Rheei, la impartirea Universului el a primit lumea subpamanteana, denumita si lumea umbrelor, pe care o conducea impreuna cu sotia sa, Persefona. Hades nu ingaduia nici unui muritor ajuns acolo sa se intoarca la lumina.
                    Hades

Hefaistos
Hefaistos, copilul lui Zeus si al Herei, schiop deoarece Zeus l-a aruncat din inaltul Olimpului pentru ca, in timpul unei dispute dintre Hera si Zeus, ii luase apararea zeitei. Hefaistos este considerat zeul focului si a mestesugurilor. Impreuna cu ucenicii sai, ciclopii, el faurea atat fulgerele lui Zeus precum si alte obiecte nemaivazute. Este casatorit cu Afrodita, zeita frumusetii si a iubirii.
Hera
Hera, era fiica titanului Cronos si a Rheei. S-a casatorit cu Zeus. Este considerata zeita Cerului si protectoarea caminului si a casatoriei.
                                                                              Hera
Hercule
Puternic si curajos, Hercule a fost cel mai popular dintre toti eroii greci. Fiu al lui Zeus si al Alcmenei, o printesa miceniana, Hercule a fost napastuit toata viata de razbunatoarea sotie a lui Zeus, Hera. Ea a trimis o harpie sa ii intunece mintile, facandu-l pe Hercule sa isi ucida sotia si copiii. Disperat sa faca penitenta si sa fie iertat, el a indeplinit celebrele sale 12 munci, care ii cereau sa ucida monstri hidosi sau sa recupereze premii greu de gasit. Taria sa de caracter i-a determinat pe primii crestini sa il considere pe Hercule un predecesor al lui Iisus Hristos. Hercule a murit in chinuri, deoarece cand sotia sa i-a dat o camasa imbibata in otrava, crezand ca astfel isi va asigura pentru totdeauna dragostea si fidelitatea lui. Dupa moarte insa, s-a inaltat pe Muntele Olimp, devenind el insusi zeu.
                                        Hercule
Hermes
Hermes, fiu al lui Zeus si al Maiei, una dintre fiicele lui Atlas, nascut in Arcadia. A fost numit mesagerul zeilor. Hermes era zeul comertului, al calatoriilor, al pastorilor dar si al hotilor. Tot el conducea umbrele mortilor catre Infern. Este posesorul unei perechi de sandale fermecate.
Poseidon
Poseidon era zeul marii. Cu ajutorul tridentului sau, starnea furtuni, scotea la suprafata insule, crea rauri si izvoare.
                                                                                     Poseidon 
Prometeu
Prometeu, titan celebru prin faptul ca a furat focul divin de pe muntele Olimp si l-a daruit oamenilor. Pentru aceasta sfidare, Zeus l-a condamnat sa stea vesnic inlantuit de o stanca din muntii Caucaz, torturat zilnic de un vultur care ii ciugulea ficatul.
                     Prometeu

Publicat în ZEII. Leave a Comment »

Un alt Azazel…

Imaginaţi-vă sunetul şocant al unui foc de armă în liniştea aristocrată a unui parc din Sankt Petersburgul secolului 19. Imaginaţi-vă stupoarea unei tinere şi angelice domnişoare în momentul în care ciudatul necunoscut din faţa ei se sinucide subit pe una din aleile acelui parc. Nu ţipătul isteric al guvernantei de lângă ea, nu zborul grăbit al păsărilor din jur sau al frunzelor din iarbă creează un fantastic început al acestui roman de Boris Akunin, ci cuvântul şoptit cu rezonanţă alchimică de tânărul siunucigaş chiar înainte de a-şi pune la tâmplă pistolul: Azazel.

Înger al morţii cu origini ambigue în scripturile iudaice, Azazel este premisa unei aventuri cu rezonanţe mondiale prin care trece încântătorul erou Erast Fandorin. Pornind cu entuziasm şi nu foarte multă experienţă pe urmele unui adevăr (ce se dovedeşte în final marele lui duşman) şi având ca arme inteligenţa vie şi norocul în cea mai pură formă, Fandorin se desfăşoară spectaculos în fiecare cadru. Akunin îşi înfăşoară elegant personajele într-o dantelă fină, într-un epic de filigran căruia nu-i lipseşte umorul şi imprevizibilul.

Azazel se citeşte cu lăcomie şi entuziasm pagină cu pagină, iar viitoarea ecranizare a romanului, în titlul original al autorului: „Winter Queen”, va fi marcată de viziunea regizorului Paul Verhoeven.

Cosmin Criveţeanu

Din tainele calendarului

 

Din 28 în 28 de ani, calendarul se repeta. Nici un secol nu începe în zilele de miercuri, vineri sau sâmbătă. Întotdeauna lunile februarie, martie şi noiembrie încep in aceeaşi zi a săptămânii. Anul se termină in aceeaşi zi cu cea în care a început. Luna octombrie începe în aceeaşi zi a săptămânii ca și luna ianuarie, iar decembrie în aceeaşi zi ca septembrie; aprilie începe întotdeauna în aceeaşi zi a săptămânii ca şi luna iulie…

De la aceste reguli sunt exceptaţi anii bisecţi. Şi iată-ne ajunşi la enigmatica ,,sextus ante calendae”, adică la a şasea zi înainte de calendă şi la „bissextus ante calendae”, adică ziua suplimentară a calendei, zi ce se repetă din patru în patru ani — an bisect — de regulă în anii cu număr de ordine ce se împart la patru: 1980, 1984, 1988, 1992, 1996, 2000 etc.

Dar, până la ,,calendă”, să facem o succintă, şi sperăm interesantă incursiune în istoricul acestui instrument ce a ajuns să măsoare durata vieţii fiinţelor şi lucrurilor, a faptelor şi destinelor — calendarul.

Conturate încă din preistorie, începuturile calendarului s-au contopit cu istoria nescrisă a astronomiei. Cea mai veche tentativă cunoscută de întocmire a unui calendar a fost descoperită în peştera Las Vinas din Spania: un desen, o pictură rupestră reprezentând un om înconjurat de nişte pete albe care corespund, sau pot fi inter pretate, ca faze ale lunii.

În Mesopotamia s-au întocmit primele calendare pornindu-se de la studiul şi observarea rotaţiilor lunii, date preluate de arabi şi generalizate în toată lumea musul mană: anul avea 354 de zile şi opt ore. Tot după rotaţiile Lunii şi-au întocmit calendarul — mult  mai exact — şi popoarele scandinave, în antichitate, egiptenii au pornit de la numărarea repetată a zilelor scurse între două revărsări ale Nilului, anul având 365 de zile, fiind împărţit în 12 luni a 30 zile. Din “resturile” de un sfert de zi, când se cumulaseră 30 de zile, în anul respectiv se adăuga luna a 13-a. Calendarul chinezesc pare a fi fost cel mai precis pentru că el raporta mişcările astrelor la meridianul Beijingului, Calendarul dacic descoperit la Sarmizegetusa datând din secolele I-II î.e.n. – şi el deosebit de precis – fixa anul la 365, 25 de zile.

Grecii şi romanii au „gândit” calendarul după mişcarea de revoluţie a pământului în jurul soarelui, cât şi după mişcările lunii, calendar ce a „trăit” până în anul 45 î.e.n., pentru că in anul 46 Iulius Cezar “pune la treabă” astronomii conduşi de Sosigene şi aşa se naşte calendarul Iulian în care anul era considerat egal cu 365 zile şi 6 ore. Anul era împărţit în 12 luni, luna februarie având, 28 de zile. Cele câte 6 ore acumulate în fiecare al patrulea an să aibă 366 zile, ziua suplimentară adăugându-se lunii februarie. Dar… dar la romani, numărul 29 (al lunii februarie în anii bisecţi) era considerat nenorocos, el „nu plăcea zeilor!”! Pentru “a înşela” zeii (mai cunoaştem şi alte cazuri) ziua suplimentară a fost inclusă între 23 şi 24 februarie, socotindu-l pe 23 de… două ori. Şi cum fiecare zi de 1 februarie se numea la romani calendă, ultimele zile ale lunii precedente se numeau: ultima zi înainte de calendă, penultima zi înainte de calendă etc.

Şi, uite-aşa, ziua de 23 februarie fiind a şasea înainte de calendă era „sextus ante calendae”  iar „dublura” — „bissextus ante calendae”, şi de aici numele de bisect.

Dar iarăşi un “dar”, anul era ceva mai „scurt” decât 365, 25 de zile cu 111… minute, aşa că după 128 de ani trebuia scăzută… o zi! Mare încurcătură! De aceea, după aproape 16 secole, pe vremea Papei – Crigore al XIII-lea timpul calendaristic nu mai era chiar cel adevărat, o  luase înainte cu… 10 zile. Şi cum Papa Grigore propune introdu cerea unui calendar care săi poarte numele (erau mulţi modeşti şi pe vremea aceea!) se stabileşte ca la fiecare 400 de ani să se scadă 3 zile, în anume ani, aşa că diferenţa între cele două stiluri (vechi şi nou — iulian şi gregorian) există un decalaj de 14 zile, dar, ce-i drept, echinocţiile şi solstiţiile se potrivesc mai bine, zeu, cezarii şi papii nu se mai supară şi, să fi m liniştiţi, pentru ca şi după calendarul grigorian anul are 365,2425 de zile, cu 0,000305 zile mai mare ca anul și la 3 280 de ani este necesară o corecţie de o zi.

Eh! Până atunci, cum spuneam, să fi m liniştiţi şi . om trăi şi om vedea!

Nicolae CENUȘĂ

Azazel…”ingerul cãzut”

Azazel (puternicul lui Dumnezeu) este o divinitate demonica din Palestina, la origine probabil zeu al desertului, este prezent in Biblia canonica si in unele apocrife( Cartea lui Enoh), fie ca inger damnat, fie ca efect impersonal al proprie sale lucrari primejdioase.

Ca demon al desertului sau divinitate negativa, rival a lui Yahweh:” Aaron sa arunce sorti pentru cei doi tapi: un sort pentru Yahweh si un sort pentru Azazel, pe celalalt tapul-ispasitor, trimitandu-l lui Azazel in pustie”. In acest context este vorba despre ritualul de ispasire Y^om-kippur.

Ca geniu luciferic si purtator al mesianismului :” Si Azazel i-a invatat pe oameni sa faureasca sabiile si spadele, scutul si paltosa, si le-a aratat metalele si mestesugul lucrarii de a sulemeni ochii jur imprejur cu antimoniu, si de a infrumutesa pleoapele si nestematele cele mai frumoase si mai de pretm, si toate culorile vopselelor, si prefacerea lumii” . Dupa canonul divin, Azazel este invinuit ca a dezvaluit tainele vesnice care sa savarsesc in ceruri. Ca rezultat fizic al operei sale , confundat prin suprapunere de mituri cu lucrarea sa, Azazel, deci rezultatul operei lui urmeaza sa fie incatenat mai exact neutralizat. Yhaweh ii ordona ingerului Rafael: ‘‘ Arunca-l in intuneric si deschide desertul in care este Dudael si arunca-l acolo. Arunca peste el bolovani colturosi si acutiti, acopera-l cu bezna si sa ramana acolo vesnic, acopera-i tot asa si fata impune masuri profilactice tamaduieste pamantul pe care ingerii l-au stricat si sa vestesti vindecareapamantuluipana cand ei isi vor tamadui plaga , pentru ca toti fiii oamneilor sa nu se prapadeasca din pricina fiecarei taine pe care veghetorii le-au aratat-o si au dezvaluit-o fiilor lor.Tot pamantul s-a stricat prin stiinta lucrarii lui Azazel’”.

Azazel, mai mult decat rezultatul unui sincretism, este o figura mitologica foarte complicata, o mixtura de mituri cu origini si din zone si epoci cu totul diferite. Ca rival a lui Yahweh, Azazel este comparabil si cu Diavolul si cu Lucifer, ingerul razvratit.

ISTORISIRE:

”Cum numarul oamenilor crescuse mult,ei aveau fiice foarte frumoase, si cei mai stralucitori dintre ingeri s-au indragostit de ele. Semiazas pe care Dumnezeu il facuse print peste ingerii cei mai stralucitori a aprobat ideea de a cobora pe pamant si de se iubi cu frumoasele femei dar se temea ca ceilalti ingeri nu vor avea curajul sa se incumete iar el va fi singurul nevoit sa isi creasca copii. A coborat impreuna cu ceilalti ingeri pe muntele Hermon si au jurat ca vor duce la indeplinire gandul lor. Si s-au legat ei prin juramant. La inceput au fost doua sute.Ei si multi altii si-au luat femei de neveste in anul 1170 de la facerea lumii. Si din aceste cununii s-au nascut uriasii.”

Aici fireste nu se spune niciun cuvant despre razvratirea impotriva lui Dumnezeu ci pur si simplu cativa crai ceresti impreuna cu printul Semiazas, care nu este nici Lucifer nici Satana, au plecat in cautare de aventuri amoroase pe pamant. Potrivit cartii ”Facerea” , in urma relatilor dintre ingeri si frumoasele lor femei pamantene oamenii au devenit peste masura de robiti carnii.

Ingerii ajungand tatici fericiti pe pamant, au prins sa se intereseze de odraslele lor si s-au dovedit mentori cu totul neobijnuiti. Ei i-au deprins pe copii lor nu numai sa slefuiasca pietre pretioase, dar i-au invatat si magia si arta de a prezice viitorul dupa astrii ceresti. Urmarile sunt limpezi , ibovnicele impreuna cu fiii lor nelegitimi – uriasii- s-au ridicat curand deasupra celorlalti oameni. „Si pamantul plangea, si s-a umplut de strigate de durere” .

Miscati de ‘suferintele’ pamantului patru dintre ingeri l-au rugat pe Dumnezeu sa puna capat acestor nenorociri . Intre timp Azazel, inger casatorit cu o fata de pe pamant, s-a certat cu Semiazas astfel in cat dupa confruntarea lor Azazel a ajuns ”capetenia haimanalelor ceresti”. Dumnezeu l-a trimis pe ingerul Rafael sa-l infranga pe ingerul Azazel care a fost inchis intr-o pestera din pustiul Dodoel.


Publicat în ZEII. Leave a Comment »

Demoni cu nume de Ingeri…

Satana (ebraica sat’an = adversar, opus, acuzator , regele focului, infernul, SUDUL ). In credintele crestinsimului, Satan reprezinta spirit al raului, fiind identificat cu Diavolul. In vechile mituri reprezinta o figura mai complexa, simbolizand inteligenta ferma, profuna si iscoditoare.

Lucifer (latina lux = lumina , ferre= a purta, purtator de raze, iluminarea, aerul) forma fundamentala de manifestare a diavolului : el apare reprezentat ca un copil indaratnic. La origine, Lucifer este numele latin al al zeului HESPEROS (personificarea astrului vesperal, Luceafarul de seara , planeta Venus) , ulterior numele a fost dat sefului ingerilor razvratiti „Ingerul Decazut” poate lua forma mai mult infricosatoare decat copilul rautacios, dar sub acest aspect aparent inofensiv, este mult mai convingator.

Belial (ebraica= fara stapan, baza pamantului, independenta, NORDUL) , zeu palestinian arhaic , stapan al lumii subterane. Demon al pederastiei , caruia altadata i se inchinau sidonienii. Se pare ca ar fi cel mai desfranat, destrabalat si stapanit de viciu din infern. Cu toate acestea infatisarea lui este cuceritoare, plina de gratie si demnitate. Wierius scrie despre el :”se crede ca Belial, unul din regii Infernului, a fost creat imediat dupa lucifer, si ca acesta a atras dupa el, la revolta, cea mai mare parte a ingerilor, de asemeanea el a fost printre primii alungati din Rai” . In cartea ” Das Buch Belial” de Jacobus de Terano, este infatisat Belial prezentandu-se si dansand in fata regelui Solomon.

Leviathan (ebraica = sarpele din adancuri, marea). Misterios monstru biblic, dragon sau anfibie unicala , caresalasluieste in apele marii.

Abaddon (ebraica = piire, distrugere). In iudaism, intruchiparea mormantului ca groapa in pamant, care ascunde , inghite si dezagrega pe cel inmormantat.Abaddon e situat pe drumul spre prapastia subterana Sheol. Abaddon este evocat in Cartea lui Iov ”Imparatia mortilor” – ”Adancul si moartea au zis:Noi am auzit vorbindu-se de ea in pildele lui Solomon: iadul si adancul sunt cunoscute Domnului” si in Apocalipsul lui Ioan Teologul ” si au ca imparat al lor pe ingerul adancului, al carui nume , in evreieste este Abaddon, iar in elineste numele lui este Apollion”. Numele sau este al doilea dintre cele sapte nume infernale pomenite in Talmudul din Babilon. El este capetenia demonilor ierarhiei a saptea si rege al lacustelor.

Abigor – mai este cunoscut si sub numele de Eligor sau Eligos. Se intruchipeaza intr-un frumos cavaler, purtand lance, drapel si sceptru, sau intr-o naluca , uneori calare pe un cal inaripat. E un demon ce face parte dintr-un ordin superior , raspunde promt la tot ceea ce priveste razboiul. Are in subordine 60 de legiuni ale infernului.

Abraxas (Abrasax) – reperzinta zeul adorat de secta gnostica a lui Basilides, filozof crestin din Siria. Literela componente ale numelui acestuia , adunate ca valori cifrice dau suma de 365, adica 1+2+100+1+60+1+200.

Adramelech (diavolul Samarian)



Publicat în ZEII. Leave a Comment »